Image Alt

Lipsa consilierilor educaționali din școlile românești

Mie mi-a luat o vreme îndelungată să mă întreb – de ce nu avem consilieri acreditați în scolile publice românești? Acum, răspunsul pregătit de administrații este mereu: dar avem psiholog! Vă rog frumos, arătați-mi în ce dicționar românesc psiholog = consilier educațional. Fac oare aceleași școli? Au aceleai abilități profesionale? Pentru că eu tot ce îmi aduc aminte este că mergeam la psihologul școlii să mai plâng un pic și să plec. O dată pe an, venea în fiecare clasa, trântea un test de aptitudini și ne vrăjea cu “cine face asta, e printre cei mai deștepți copii din lume”… Iar!

Dar această întrebare vine după ce am lucrat cu elevi un an de zile și m-am regăsit în postura de a îi întreba mereu ce caută de la viață, la ce consideră că se pricep, unde sunt mai buni: pe real sau pe uman? Sau poate pe un total alt domeniu care nu cade neapărat în aceste două categorii? Cum îl pot ajuta, atât emoțional, cât și academic? Devenisem nu numai un consilier pentru America, cât și acest psiholog pentru multitudinea de emoții pe care elevul de rând din România le simte când se lovește de viitorul după liceu. 

-Nu știu la ce mă pricep. 

-Nu am făcut nimic tot liceul, am note proaste, nici nu am trecut pe la școală.

-Nu știam că trebuie să mă implic în afara școlii.

-Niciun profesor nu vrea să îmi scrie recomandări.

Lista poate să continue.

Am terminat liceul acum 3 ani și totuși simt o neliniște sufletească când mă gândesc la lipsa unui mentor în cadrul liceului. Dacă te uiți în vest, toate școlile private (chiar și cele publice din America) dispun de un consilieri, plătit cu leafa lui, pregătit să ajute elevul cu orice întrebări le poate avea despre opțiunile de după liceu. Aceștia vin cu o licență, un master și câteodată, și un doctorat. Așadar, pregătirea lor este arhisuficientă în ghidarea elevului spre drumul corect după terminarea celor mai frumoși ani din viață/ 

Într-adevăr, facultatea nu e pentru toată lumea și, în fond, nici nu ar trebui. Dacă consideri că ai învățat suficient, ar trebui să ți se oferă susținerea necesară să știi care sunt urmotorii pași. Însă, dacă îți place cartea, există mii de opțiuni după liceu. Nu numai România, nu numai Europa. Cu toate acestea, lispa acestui cadru duce la o confuzie constantă în capul elevului – elev ce nu a pășit niciodată în afară, nu știe dacă părinții au suficienți bani ca să-l susțină, nu cunoaște resursele gratuite ce îi stau la dispoziție. Consilierii reprezintă un al treilea părinte – rol ce adesea este mai mult decât batjocorit de dirignte sau psiholog, având în vedere că aceștia nu sunt pregătiți suficienți să dispună de răspunsurile necesare.

O discuție în biroul consilierului poate fi alcătuită dintr-un miriapod de întrebări diverse ce pot suna așa:

-Ce opțiuni pentru facultate am dacă am media X și am activitățile extrașcolare Y?

-Dacă doresc să studiez în Asia sau Australia iar părinții mei dispun de salariul Z/an, care sunt șansele mele?

-Ce pot face să îmi îmbunătățesc dosarul?

-Am medii mici la fizică și matematică. Aș avea nevoie de ajutor în plus. Unde mă pot duce?

-Nu vreau să mă duc la facultate după școala, vreau să mă angajez direct. Care sunt următorii pași?

-Simt că colegii mei nu vor să particip la diverse activități cu ei, ce fac?

Lista poate continua. În cazurile în care nici consilierul nu știe răspunsul pe loc, are suficiente diplome și resurse să revină cu un răspuns. Dar de ce încă, în România, acest lucru nici nu apare în discuție?

Pentru că reprezintă o poziție nouă ce trebuie plătită. Plus, cu această poziție și nouă responsabilitate, consilierul devine un messager între administrație, părinți și elev. Gândește-te la un fel de avocat al elevului (dar nu similar cu consiliul școlar, știm foarte bine ce fel iau profesorii în serios elevii) care știe prin ce trece acesta, de ce are nevoie și care sunt pașii necesari pentru a vedea un progres. Reprezintă, așadar, pe românește, un ghimpe în treaba murdară constantă din spatele cortinei. Dacă s-ar putea, ar exista proteste zilnice în fața școlilor din România. 

Resurse în plus:

Benefits of having school counselours


Post a Comment